En deux ans le festival international d'El Gouna est devenu un rendez-vous incontournable du 7ème art du monde arabe. Cette année il y a plus de sponsors, 60% de films en plus et beaucoup de demandes d'accréditations .
|
Le Festival International de El Gouna en Egypte est le "Cannes" du monde arabe .
|
de notre envoyée spéciale Alice Kanterian , en roumain.
GFF la a doua ediţie a însemnat, de dimineaţa pînă noaptea tîrziu, interacţiune şi colaborare între participanţii invitaţi din întreaga lume. Masterclass-uri au fost organizate în cursul zilei. Printre acestea se numără întîlnirea cu realizatorul, producătorul şi scenaristul canadian Paul Haggis, răsplătit cu două Premii Oscar pentru Million Dollar Baby şi Crash. Un alt masterclass a avut loc cu renumitul regizor francez Jean‑Jacques Annaud (În numele trandafirului, 7 ani în Tibet), care păşea, cu o zi înainte, pe covorul roşu pentru avanpremiera noului său serial, împreună cu actorul principal, Patrick Dempsey. Ambii se aflau pentru prima oară în El Gouna, la invitaţia organizatorilor. Patrick Dempsey este un adevărat superstar, prezenţa sa fiind o reuşită pentru Festivalul aflat la a doua ediţie. Renumitul actor american este şi coproducătorul serialului The Truth about the Harry Quebert Affair, produs de MGM Television. Zilnic au avut loc diverse discuţii despre rolul festivalurilor în prezent şi pe viitor sau despre ameliorarea şanselor pentru femeile care lucrează în cinematografie.
În afara vastului program de filme, au avut loc zilnic întîlniri între distributori, scenarişti, editori, realizatori şi producători faimoşi, în cadrul platformei CineGouna Bridge. Tinerele talente din regiunea MENA au participat la platforma CineGouna Springboard de dezvoltare a proiectelor sau de finalizare a acelora care se află în postproducţie. „Ţelul nostru a rămas acelaşi!“, precizează directorul Festivalului, Intishal Al Timimi. „Nu dorim ca Festivalul să însemne numai un vast program de filme sau o defilare pe un strălucitor covor roşu; dorim să creăm o oportunitate autentică de interacţiune şi colaborare, pentru a încuraja industria cinematografică şi pentru a sprijini cinematografia egipteană şi pe cea arabă“, precizează Intishal Al Timimi. „Marea provocare a constat, însă, în a transforma un loc turistic cu un cinema învechit și cu un număr limitat de scaune într-o atracție internațională“, îmi explica directorul Festivalului. El Gouna dispune actual de ultima tehnologie existentă în săli de cinema: 3 săli cu 706 locuri în Sea Cinema, o sală pentru 392 de spectatori în TU Berlin Audimax (Universitate în colaborare cu TU Berlin) și impresionantul amfiteatru cu 900 de locuri, Marina Theatre.
Amfiteatrul a găzduit și ceremonia de deschidere şi închidere a Festivalului. În cadrul ceremoniei de deschidere, realizatorul egiptean Daoud Abdel Sayed, producătoarea tunisiană Dora Bouchoucha, prima femeie producător de film din Tunisia, şi actorul britanic Clive Owen au fost răsplătiţi cu premii pentru întreaga lor carieră. Toate aceste premii au fost eclipsate doar de apariţia lui Sylvester Stallone, cu ocazia decernării trofeului pentru întreaga sa carieră. Premiul acordat lui Sylvester Stallone a fost cel mai emoţionant moment al Festivalului. În discursul de mulţumire, celebrul actor a făcut paralela între magia filmelor de la Hollywood şi magia pe care o emană Egiptul.
Un regizor egiptean care îi admiră pe regizorii români
Lungmetrajul Yomeddine este un exemplu pentru această reuşită. La ediţia de inaugurare, GFF 2017, tînărul realizator egiptean Abu Bakr Shawky prezenta proiectul său aproape de finalizare, Yomeddine. Era răsplătit cu un premiu de 5.000 de dolari şi atrăgea atenţia producătorului egiptean Hefzy, cu care urma să colaboreze după montaj, în postproducţie la imagine şi la coloana sonoră a filmului. La actuala ediţie, a participat în selecţia oficială, după premiera mondială şi decernarea Premiului „François Chalais“, cu 4 luni în urmă, la Festivalul de la Cannes. Yomeddine a cîştigat trofeul El Gouna Star, pentru Best Arab Narrative Film.
În interviul pe care mi l-a acordat, Abu Bakr Shawky mi-a spus că îi admiră pe cineaştii români. Îi admiră pe Radu Jude, cu genialitatea dovedită în Aferim!, şi pe Radu Mihăileanu, care, în filmul Trenul vieţii, se ocupă într-o manieră alegorică de tema Holocaustului. Şi este şi un fan al lui Cristian Mungiu, care impresionează prin simplitatea mijloacelor cinematografice utilizate. La fel ca idolii săi români care l-au influenţat, temele sale sînt universale. „Naguib Sawiris preciza, la ceremonia de deschidere a Festivalului, că trăim într-o lume în care umanitatea a dispărut, trăim într-o lume periculoasă, unde xenofobia este la ordinul zilei“, mi-a mărturisit tînărul realizator egiptean. „Cu atît mai mult este nevoie de filme cu mesaj umanitar, filme care demonstrează compasiune şi respect faţă de cei istoviţi“, a adăugat tînărul realizator. Filmul său Yomeddine a fost ovaționat zece minute la El Gouna, cu întreaga sală în picioare. Acest film relatează povestea lui Beshay, un lepros în căutarea familiei sale, care îl abandonase într-o colonie de leproşi pe vremea cînd era copil. Beshay se împrieteneşte cu Obama, un copil orfan care îl însoţeşte în călătoria sa. Sună ca o dramă sentimentală, dar, de fapt, este o comedie. Căci mai este şi măgarul Harby, al treilea personaj important. Aceşti trei „muschetari“ străbat sudul Egiptului. Succesul extraordinar la Cannes şi la El Gouna se datorează talentului regizorului debutant, care, asemenea unui regizor experimentat, compune imagini poetice, dînd glas celor ignoraţi, minorităţilor private de un trai demn, dar portretizaţi, în film, cu demnitate.
„Ne aflăm doar la prima ediție, dar deja vom fi cel mai mare festival din lumea arabă ca număr de participanți“, declara directorul Festivalului la ediţia inaugurală. Actuala selecţie a întrecut prima ediţie prin numărul de participanţi şi filme selecţionate, în total 74 de filme, dintre care 15 lungmetraje în competiție. Directorul Festivalului, Intishal Al Timimi, şi colaboratorii săi, Teresa Cavina, Raman Chawla, Nicole Guillemet, Mohamed Atef şi Jehane Noujaim, s-au zbătut să prezinte publicului din El Gouna cîştigătorii celor mai importante festivaluri internaţionale. Printre filmele care au rulat în afara competiţiei se numără şi cîştigătorul de la Cannes, capodopera japoneză Shoplifters, în regia lui Hirokazu Kore-eda. Organizatorii au reuşit imposibilul, să includă chiar şi producţii care, în urmă cu numai două săptămîni, văzuseră premiera mondială la Veneţia: printre ele se numără documentarul ecologic Aquarela, al cărui unic protagonist este apa. În Aquarela, Viktor Kossakowsky, regizorul rus stabilit la Berlin, tematizează frumuseţea şi puterea apei, măreţia valurilor este acompaniată de muzică heavy metal. Realizatorul rus stabilit la Berlin este cîştigătorul competiţiei filmelor documentare la El Gouna, fiind răsplătit cu 30.000 de dolari şi cu trofeul El Gouna Golden Star. Alt „import“ de la Veneţia este pelicula fantastică cu elemente de horror Tumbbad, a realizatorilor indieni R. Barve şi A. Prasad. Aceasta inaugura la Veneţia „Săptămîna internaţională a criticii“. De asemenea, filmul palestinian Screwdriver, în regia lui Bassam Jarbavi, a fost la Veneţia înainte de participarea la El Gouna. Iar filmul rusesc The Man Who Surprised Everyone de N. Merkulova şi A. Chupov, produs de Katia Filipova (a cărei casă de producţie este stabilită la Moscova), cu actriţa Natalya Kudryashowa în rolul principal (răsplătită cu Premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină în secţiunea „Orizzonti“ la Veneţia), a primit, la actuala ediţie GFF, în El Gouna, Menţiunea Specială a juriului prezidat de producătorul de succes Cedomir Kolar, al cărui film No Man’s Land cîştiga Oscarul în 2001.
Părtași în intimitatea unei familii de terorişti islamici
Toate filmele care au fost selectate în competiţie sînt recente şi cu valoare artistică. Scopul a fost de a include cît mai multe premiere mondiale sau avanpremiere. „Jumătate dintre filmele vizionate în El Gouna au avut premiera mondială cu mai puțin de o lună în urmă“, îmi precizează directorul Festivalului. Ţinînd cont de problemele actuale, un panel a fost consacrat realizatorilor refugiaţi, iar filme cu un impact umanitar au fost prezentate în şi în afara competiţiei. Printre ele se numără Of Fathers and Sons, cîștigător al Marelui Premiu al Juriului la Sundance şi cîştigătorul a două premii la GFF: cîştigătorul trofeului în valoare de 15.000 de dolari El Gouna Silver Star şi El Gouna Star, pentru Cel mai bun film documentar arab, acesta fiind dotat cu 10.000 de dolari. Documentarul regizorului sirian de origine kurdă Talal Derki, care trăieşte, din 2013, cu soţia sa, Hiba, în exil la Berlin, ne face părtași la intimitatea unei familii de terorişti islamici al căror vis suprem este crearea unui califat. Intenţia realizatorului a fost de a explica spectatorului cum funcţionează recrutrarea luptătorilor pentru al-Qaida văzută din punctul de vedere al unui insighter. În documentarul Of Fathers and Sons, realizatorul sirian Talal Derki reuşeşte să se infiltreze într-un grup terorist, pretinzînd că este un admirator al-Qaida. Talal a petrecut 2 ani în acest grup, rezultatul fiind o analiză a structurii jihadismului fundamental. Filmul este lipsit complet de apariții feminine, se aude doar vocea mamei copiilor, care jeleşte vătămarea ulterioară a tatălui jihadist, care îşi pierde un picior în urma detonării unei bombe. Of Fathers and Sons urmărește drama băieţilor care sînt, de fapt, încă nişte copii. Aceştia, în loc de basme cu prinţi, ascultă legende cu martiri jihadişti contra forțelor lui Assad. Copiii vor urma destinul prevăzut de tatăl lor. Tatăl lor îi iubeşte, dar asta nu îi va scuti să slujească drept ofrandă unui ţel terorist. Băiatul cel mai mare va fi trimis în lagărul jihadist de instrucţie, urmînd să fie sacrificat pe cîmpul de luptă. Fratele său este cruţat, fiind folosit la treburile din casă, după accidentul tatălui. Realizatorul sirian prezintă viaţa cotidiană a acestei familii, concentrîndu-se asupra copiilor crescuţi în condiţii extreme.
Majoritatea filmelor prezentate în Festival reflectă, într-adevăr, conflictele actuale din regiunea arabă. După cum preciza fondatorul Festivalului, Naguib Sawiris, la ceremonia de deschidere: „Trăim în timpuri grele şi primejdioase, elementul umanitar este singura noastră speranţă“. Acest element se află şi la baza lungmetrajului din competiţia oficială Dear Son. Produs de foarte apreciata producătoare tunisiană Dora Bouchoucha, lungmetrajul tratează tot relaţia dintre tată şi fiu. În Dear Son, fiul care se pregăteşte pentru bacalaureat suferă de atacuri puternice de migrenă, aparent fără motiv. Pînă în momentul cînd va dispărea pentru a se înrola în armata ISIS. În rolul tatălui iubitor şi, prin urmare, devastat de dispariţia fiului, asistăm la prestanţa extraordinară a tunisianului Mohamed Dhrif. El îşi caută, fără succes, fiul înrolat în ISIS.